„Dacă nu ştii ce să ceri de la viaţă, viaţa nu ştie ce să-ţi dea.”
Ileana Vulpescu

Când te trezești dimineața, care este primul lucru care-ți vine în minte?
O nouă zi! Abia aștept să văd ce surprize îmi rezervă!
(un zâmbet până la urechi, mai ceva ca al Pisicii de Cheshire)
Sau
Fir-ar! Iar trebuie să mă duc la muncă!
(bip, bip, bip … intraductibil și nerecomandat celor care nu suportă limbajul licențios)

Asta este, redusă la cea mai simplă formă de exprimare, diferența între a trăi și a supraviețui. Diferența între a face ce-ți place și a face ce este nevoie. Diferența între a avea o menire și a avea doar o meserie.

În spatele măștilor pe care le purtăm zi de zi, cu toții avem un vis. Clar și puternic sau timid și ascuns. Problema nu este cum să-ți trăiești visul. Asta presupune că deja știi care este visul tău. Problema este cum să descoperi care este acest vis. Cum să-l faci să iasă la suprafață, cum să ți-l reamintești. Pentru că toți am știut la un moment dat, doar că l-am lăsat să ne scape printre degete sau ne-a fost prea teamă să pornim pe un drum mai puțin umblat și, de ce nu, mai neobișnuit.

S-au spus și scris multe despre vocație / menire / scop / misiune / chemare. Nu știu ce altceva inedit s-ar mai putea spune. Poate doar să inventeze cineva o tehnică de întoarcere în trecut, astfel încât, știind ceea ce deja știm acum, să putem lua alte decizii și să reparăm ceea ce am stricat atunci.

Nu suntem doar niște nume pe o diplomă. Nu suntem profesia pe care ne-am ales-o. Suntem mult mai mult de atât.

Și pentru că tot am spus că vocația este un subiect foarte discutat, haideți să vedem, succint, câteva idei despre vocație.

Sir Ken Robinson, în cartea sa „Descoperă-ți elementul” (Editura Publica, 2014), folosește pentru vocație sintagma „elementul tău”. Când faci ceea ce-ți place „ești în elementul tău”, pentru că totul decurge natural, fără efort, simplu, de la sine. „Elementul este locul în care aptitudinile naturale se întâlnesc cu pasiunile personale. Pentru început, înseamnă să faci un lucru pentru care ai o predispoziție nativă. Dar a fi în Elementul tu este mai mult decât a face lucruri pentru care ești dotat. Pentru a fi în Elementul tău, mai trebuie să și iubești ceea ce faci.” Și tot Sir Ken Robinson spune: „Descoperirea Elementului tău este o căutare de sine. Este o expediție în două direcții: o călătorie pe dinăuntru, menită să exploreze ceea ce se află în tine, și o călătorie pe dinafară, menită să exploreze oportunitățile din lumea care te înconjoară.”

Parker Palmer, în cartea „Lasă-ți viața să vorbească” (Editura Act și Politon, 2061) spune: „Vocația nu reprezintă un țel pe care-l urmăresc. Reprezintă o chemare pe care o aud. Înainte să-i pot spune vieții ce vreau să fac cu ea, trebuie s-o ascult când ea îmi spune cine sunt eu. Trebuie să ascult de adevărurile și valorile din centrul propriei mele identități, nu de standardele după care ar trebui să trăiesc – ci de standardele după care n-am cum să nu trăiesc, dacă-mi trăiesc propria-mi viață.”

Angela Duckworth, în cartea sa „Grit, puterea pasiunii și a perseverenței” (Editura Publica, 2016) vorbește despre „scopul cu sens”. „Indiferent de ce vârstă ai, niciodată nu este prea devreme sau prea târziu să începi să-ți cultivi un scop cu sens.” Pe baza studiilor realizate de diverși cercetători, Angela Duckworth a identificat trei recomandări pentru a avea un scop cu sens:
„… să reflectăm asupra modului în care munca pe care o facem deja poate avea o contribuție pozitivă în societate.”
„… să ne gândim cum putem, în moduri mărunte, dar pline de sens, să ne modificăm munca pe care o facem în prezent pentru a crea o mai bună legătură cu valorile noastre personale de bază.”
„… să ne găsim inspirația într-o persoană care reprezintă un model demn de urmat în privința scopului și a sensului.”

În final, totul se reduce la a face ceea ce-ți place. La a face ceea ce te fascinează, te entuziasmează, ceea ce îți aduce zâmbetul pe buze și bucuria în suflet. Acel ceva care îți șoptește că pentru asta ai venit pe această lume.

Dar cel mai bine o spune Gary Vaynerchuk în „Dă lovitura!” (Editura Publica, 2012). Nu ne spune cum să ne descoperim vocația, dar ne arată ce înseamnă să o trăiești: „Înseamnă că, atunci când te trezești să mergi la serviciu dimineața, în fiecare dimineață, te afli într-o stare de exaltare, deoarece te pregătești să vorbești despre, sau să lucrezi la, sau să faci ceea ce te interesează cel mai mult pe lume. Nu trăiești cu gândul la concediu, pentru că nu simți nevoia să iei pauză în ceea ce faci – munca, jocul și relaxarea sunt unul și același lucru. Nici măcar nu iei în seamă numărul orelor lucrate, din cauză că, pentru tine, nu este ca și cum ai munci. Obții bani, dar ai face ceea ce faci și pe gratis.”

„Toţi avem o anumită vocaţie sau misiune în viaţă, toţi trebuie să îndeplinim o sarcină concretă care cere să fie dusă la capăt. În această privinţă, omul nu poate fi înlocuit, şi nici viaţa lui nu se poate repeta, aşadar sarcina fiecăruia este unică, la fel ca şi ocazia de a o realiza.”
Viktor Frankl